http://www.youtube.com/watch?v=aNxTL2exFN8
Busteni - Poiana Costilei - Hornul Pamantos - Valea Malinului - Costila - Valea Alba - Busteni
traseele nemarcate trebuie luate in serios. necesita pregatire tehnica si tactica.
Thursday, November 10, 2011
Bucsoiu - Vf. Omu - Saua Batrana
http://www.youtube.com/watch?v=VrGeWpI8j0c
26-27 aug 2011 Busteni - Poiana Costila - Bucsoiu Mare - Vf. Omu - Saua Batrana - Vf. Omu - Babele - Jepii Mici - Busteni
refugiul din Saua Batrana este curat, uscat, dar vantul produce un vuiet sinistru cand trece prin aerisirea din tavan. in rest, o tura frumoasa. mi-a fost putin frig fara sac de dormit. deshidratarea mi-a pus ceva probleme. microfonul a fost dat la minim si nu prea se aude ce spun. vizionare placuta.
26-27 aug 2011 Busteni - Poiana Costila - Bucsoiu Mare - Vf. Omu - Saua Batrana - Vf. Omu - Babele - Jepii Mici - Busteni
refugiul din Saua Batrana este curat, uscat, dar vantul produce un vuiet sinistru cand trece prin aerisirea din tavan. in rest, o tura frumoasa. mi-a fost putin frig fara sac de dormit. deshidratarea mi-a pus ceva probleme. microfonul a fost dat la minim si nu prea se aude ce spun. vizionare placuta.
Vidraru Vf Negoiu Caltun Strunga Ciobanului Cab Negoiu
http://www.youtube.com/watch?v=Iu1GOvf9zWg
08-10 sept 2011 Fagaras.
prima zi: Capataneni - Vidraru - Cab cumpana
a dua zi: Cumpana - Vf. Negoiu - somn la ref. Caltun
a treia zi: Caltun - Strunga Ciobanului - Cab. Negoiu - Porumbacu
acest traseu necesita atentie sporita la marcaje, rabdare, perseverenta. prima parte a traseului, de pe Valea Cumpanitei are marcaje ascunse de vegetatie, orientarea fiind dificila. aici am pierdut marcajul si m-am intors de 3 ori (asta inseamna cam o ora de mers in plus si consum psihic). in momentele cand pierdeam marcajul si o luam aiurea ma gandeam sa renunt, sa ma intorc, etc.
singuratatea poate face traseul mai dificil si sporeste teama de animale, de intuneric, de accident, etc. noroc ca am fost insotit de Blondu`, care a venit cu mine de la Baraj Vidraru, a dormit in fata casutei unde am innoptat si m-a insotit pana aproape de 2000m cand vremea s-a inrautatit simtitor si poteca a devenit putin mai tehnica. (a scheunat putin in semn ca regreta ca ma paraseste si dus a fost)
traseul este practic un drum de masina, insa are si pasaje dificile. am subestimat bucata Caltun - Strunga Ciobanului, care pe harta pare o nimica toata. in realitate este o portiune stancoasa, cu lespezi alunecoase, pasaje de descatarat si apoi strunga propriu-zisa, care este destul de frumoasa. a fost f frig. mi-au degerat varfurile degetelor in manusi.
Fagarasul nu trebuie subestimat. drumetiile trebuie pregatite temeinic. e nevoie de echipament adecvat. ( eu m-am pregatit 2 saptamani ptr acest traseu )
08-10 sept 2011 Fagaras.
prima zi: Capataneni - Vidraru - Cab cumpana
a dua zi: Cumpana - Vf. Negoiu - somn la ref. Caltun
a treia zi: Caltun - Strunga Ciobanului - Cab. Negoiu - Porumbacu
acest traseu necesita atentie sporita la marcaje, rabdare, perseverenta. prima parte a traseului, de pe Valea Cumpanitei are marcaje ascunse de vegetatie, orientarea fiind dificila. aici am pierdut marcajul si m-am intors de 3 ori (asta inseamna cam o ora de mers in plus si consum psihic). in momentele cand pierdeam marcajul si o luam aiurea ma gandeam sa renunt, sa ma intorc, etc.
singuratatea poate face traseul mai dificil si sporeste teama de animale, de intuneric, de accident, etc. noroc ca am fost insotit de Blondu`, care a venit cu mine de la Baraj Vidraru, a dormit in fata casutei unde am innoptat si m-a insotit pana aproape de 2000m cand vremea s-a inrautatit simtitor si poteca a devenit putin mai tehnica. (a scheunat putin in semn ca regreta ca ma paraseste si dus a fost)
traseul este practic un drum de masina, insa are si pasaje dificile. am subestimat bucata Caltun - Strunga Ciobanului, care pe harta pare o nimica toata. in realitate este o portiune stancoasa, cu lespezi alunecoase, pasaje de descatarat si apoi strunga propriu-zisa, care este destul de frumoasa. a fost f frig. mi-au degerat varfurile degetelor in manusi.
Fagarasul nu trebuie subestimat. drumetiile trebuie pregatite temeinic. e nevoie de echipament adecvat. ( eu m-am pregatit 2 saptamani ptr acest traseu )
07 sept 2011 Valea Alba - Vf. Omu - Valea Cerbului
http://www.youtube.com/watch?v=H-9Qas8yFFQ
07 sept 2011 Busteni - La Verdeata - Valea Alba - Vf. Omu - Valea Cerbului - Poiana Costilei - Caminul Aplin Busteni
07 sept 2011 Busteni - La Verdeata - Valea Alba - Vf. Omu - Valea Cerbului - Poiana Costilei - Caminul Aplin Busteni
Piatra Craiului, traseul de creata
http://www.youtube.com/watch?v=y5FLRbIKijE&feature=related
16-17 sept 2011 Zarnesti - Valea Crapatura - Cab. Curmatura - Turnul - Nordica - Vf. la Om - Sudica - Saua Funduri - Prapastille Zarnestilor - Zarnesti
urcus pe valea Crapatura, intuneric bezna. destul de interesant. pe langa frica de animale, m-a animat gandul ca mi se pot termina bateriile de la lanterna. fara lumina ar fi fost enorm de greu (am incercat) pentru ca traseul este abrupt, plouase torential inainte si totul era umed si alunecos. la un moment dat au cazut niste bolovani undeva in stanga mea si intrasem un pic in panica la gandul ca o veverita nu putea sa produca asa un zgomot. pe scurt, in doua ore am fost la Curmatura. a doua zi, am parcurs creasta si drumul de intoarcere la Zarnesti ( care e devastator de lung ). o iesire frumoasa la munte :)
16-17 sept 2011 Zarnesti - Valea Crapatura - Cab. Curmatura - Turnul - Nordica - Vf. la Om - Sudica - Saua Funduri - Prapastille Zarnestilor - Zarnesti
urcus pe valea Crapatura, intuneric bezna. destul de interesant. pe langa frica de animale, m-a animat gandul ca mi se pot termina bateriile de la lanterna. fara lumina ar fi fost enorm de greu (am incercat) pentru ca traseul este abrupt, plouase torential inainte si totul era umed si alunecos. la un moment dat au cazut niste bolovani undeva in stanga mea si intrasem un pic in panica la gandul ca o veverita nu putea sa produca asa un zgomot. pe scurt, in doua ore am fost la Curmatura. a doua zi, am parcurs creasta si drumul de intoarcere la Zarnesti ( care e devastator de lung ). o iesire frumoasa la munte :)
din munti, cu dragoste
http://www.youtube.com/watch?v=hS7Z2erKOlg
marti, 04 oct, am luat microbuzul de ora 02 Bucuresti - Sibiu
am zis ca dorm pe microbuz 5 ore. am atipit superficial vreo 2 ore...
miercuri 05 oct
la ora 7 eram pe jos la 2 km de intrarea in Turnu Rosu
apoi drumul pana la Manastirea Turnu Rosu
dupa urcusul devastator prin padure am ajuns in Chica Pietrelor
am trecut Suru cu Greu, abia am ajuns behaind la Lacul Avrig
am ajuns pe la ora 17 la Refugiul Scara, de unde mai sunt 5 ore jumate pana pe Vf. Negoiu
stiind ca se intuneca pe la 7 jumate, eram in mare dilema daca sa continui sau sa ma opresc la Scara...
am continuat, am ajuns pe Serbota in grafic. apoi Custura Saratii m-a incetinit f mult. este echipata compet cu lanturi si cabluri, dar mi s-a parut mai dificila decat anul trecut.
la ora 22 am ajuns pe Vf. Negoiu. epuizat si deshidratat. ramasesem fara apa ptr ca toate izvoarele pe care le stiam au secat din cauza secetei.
am zis sa cobor la Caltun pe Strunga Doamnei ptr ca era imprudent sa abordez Strunga Dracului in masura in care abia ma tineam pe picioare si ma clatinam de sete.
am coborat si, in jur de ora 11, am crezut ca am ajuns aproape de Caltun... unde negasind traseul pe banda rosie am inceput sa ma indoiesc ca este Lacul Caltun ce se vedea in vale... se vedea un fel de lac care stralucea de la luna, dar nu era deloc rotund..parca erau doua fire de apa...
asa ca am urcat un pic si am dat de un traseu pe banda albastra. am scos harta. era clar, banda albastra traverseaza Caldarea Berbecilor si ajunge pe Vf. Podeanu! nu mi-a folosit harta la nimic. ar fi trebuit sa citesc RT-uri cu zona.
am mai orbecait pe acolo si m-am intors inapoi aproape pe Vf. Negoiu si am coborat la ora 24 pe Strunga Dracului. unde pusese salvamontul un panou pe care scria: traseu interzis. atenie cad bolovani!
eram atat de epuizat, incat am vrut sa fac bivuac pe sub vreo stanca pe acolo prin Seuta Lespezi. dar imi era foarte sete. nevoia de a bea apa m-a motivat si am ajuns, dupa multe ezitari si momente de descurajare si un inceput de panica, am ajuns deci la 1 noaptea la Ref. Caltun. am baut apa direct din lac. pe intuneric orientarea este dificila. perceptia spatiului este distorsionata! in momentul cand m-am ratacit mi se parea ca sunt in cu totul alt loc, desi era lumina de la luna. se vedea totul destul de clar, insa nu se vedeau detaliile care conteaza. incepusem bine pe Strunga Doamnei insa gresala a fost ca in loc sa continui pe banda galbena (strunga doamnei) am luat-o aiurea pe o fatza cu iarba si grohotis (poate cadeam pe acolo!)
pe Vf. Negoiu si la Caltun era neobisnuit de cald. daca ar fi fost conditii meteo nefavorabile si vizibilitate redusa (cum sunt de obicei in Fagaras), faptul ca m-am ratacit cam 3 ore, m-ar fi costat f scump.
joi 06 oct
plecat pe la 9 sau 10 de la Caltun, unde am fost complet singur.
Laitel devastator ca de obicei :)
spre Balea uitasem ca sunt portiuni de traseu dificil. am subestimat bucata Caltun - Balea.
in Saua unde se urca spre poteca de acces la Balea speram sa gasesc apa. izvorul ala imens e secat complet!
toata creasta am stat cu moralul la pamant din cauza lipsei de apa.
am evitat sa cobor la Balea, asa ca am abordat creasta superba care da prin Ezerul Caprei direct la lacul Capra.
am riscat din nou si am baut apa direct din lac (am pus tinctura de propolis in apa ca sa o dezinfectez)
spre Ferastra Zmeilor speram sa gasesc apa (de unde luasem anul trecut!). orice izvor e secat complet. niciun firicel de apa amarat.
am trecut cu bine La 3 pasi de moarte, apoi urscusul devastator spre zona La Parul de Fier. apoi urcusul pe Mircii. coborasul de pe Vf. Mircii face genunchii praf.
la Lacul Podragu este refugiu nou, mare, spatios, cu curent electric. cred ca era cam ora 17 cand am ajuns aici.
am continuat spre Vistea, desi m-as fi oprit cu placere la Podragu.
bucata dintre Saua Podragului si Vistea este f lunga si grea. am subestimat-o complet. eu imi aminteam ca e scurta si usurica.
una din greselile pe care le-am facut a fost ca m-am bazat pe memorie. in loc sa citesc RT-uri, am abordat traseul din amintiri. total gresit.
la ora 8 fara 10 am ajuns pe Vf. Moldoveanu. un factor care m-a motivat enorm a fost cerul senin si vizibilitatea la infinit. chiar daca am ajuns noaptea pe Negoiu si respectiv pe Moldoveanu, faptul ca se vedeau luminile multor localitati, m-a incurajat enorm.
sa nu cititi versurile scrise pe Crucea de pe Moldoveanu ptr ca presupun o escarcare emotionala imensa care consuma si ultima picatura de energie. creasta dintre Vistea si Moldoveanu am facut-o dus-intors la frontala. epuizat, emotionat, cu lacrimi in suflet....
"Iar Carpații țepeni îngropați în nori
Își vuiau prin tunet gândurile lor."
MIhai eminescu.
repet, citirea acestor versuri pe Moldoveanu, te secatuieste de ultima picatura de energie psihica din cauza impactului emotional produs...
la Ref. Vistea am gasit 3 oameni de omenie. in sfarsit, oameni! erau profesionisti de televiziune. urcasera pe Valea Vistea mare cu camera de filmat profesionala din aia mare, trepied de vreo 3 kile, lavaliere, microfon, baterii, conserve, primus, tuica, etc, etc. a doua zi voiau sa filemeze nu stiu ce pe Moldoveanu si sa coboare la cab. Podragu. m-au omenit. mi-au dat se mananc conserva, mi-au dat tuica :). a doua zi mi-au dat 2 litri de apa!!! am luat doar un litru, stiind cat de valoroasa este apa in condtiile in care nu se mai gaseste decat f rar din cauza secetei. oameni extraordinari. unul din ei fusese salvamontist 11 ani de zile. anul asta avea cam 40 de ani si voia sa faca Aconcagua. zicea ca daca nici anul asta nu face aconcagua, nu o sa mai poata niciodata (din cauza varstei). zicea ca a facut si el Creasta Fagarasului acum vreo 10 ani. ma gandeam ca intr-adevar poate fi un traseu care se face o data in viata. imi pare rau ca nu le-am retinut numele sau televiziunea unde lucreaza...
vineri 07 oct
la 7 fara 20 am plecat de la Ref. Vistea. am subestimat Hartopul Ursului. presupune un urcus destul de intens.
portiunea care urmeaza este f lunga, dificila, amagitoare in sensul ca iti lasa impresia ca s-a terminat muntele. aiurea!
am ajuns in Fereastra Mare a Sambetei dupa ce traseul urca, coboara si serpuieste pe niste vai si varfuri imense. iarna cred ca este imposibil pe aici. si s-a facut frig. era bruma pe fetele neinsorite. toata creasta pana aici a fost neobisnuit de cald. ( la 6 dimineata erau cam 10 grade afara!) iar de aici am inceput sa behai de frig.
amagirea e ca la un moment dat, cam de pe Vf. Leaota asa, peisajul nu mai e alpin. se fac niste pasuni imense, line, in coborare vertiginoasa pana in Curmatura Zarnei, unde ai impresia ca se termina Fagarasul. fals!
pe la 11 jumate am ajuns la Ref. Zarna. de aici incepe urcusul imens prin Vf. Zarna pana pe Berevoescu. ramasesem fara apa din nou, iar ref Zarna este inconjurat de lacuri mici. insa apa nu pare potabila, asa ca am inceput urcusul pe Zarna fara energie, epuizat, dezhidratat, descurajat. cand, la un moment dat, dupa vreo ora de urcus, 3 izvoare la rand! am baut apa la discretie si asta m-a motivat enorm!
singuratatea ( pana la VIstea am intalnit vreo 5-6 oameni, de la Vistea inainte, nimeni. doar eu in tot muntele.), frica de animale, alergatul contra-cronometru, gandul ca s-a terminat apa, grija ptr. schimbarile meteo, durerile de muschi si cele articulare, greutatea rucsacului, imensitatea peisajului, etc genereaza stari psihice apasatoare. toate aceste stari psihice reprezinta o risipa de energie uimitoare, o apasare imensa care inevitabil incetineste ritmul, consuma resursele energetice, face totul sa fie mai greoi. Fagarasul necesita un psihic puternic si nu numai antrenament fizic. forma fizica scade enorm daca nu e sustinuta de ganduri pozitive si auto-incurajari permanente si, recunosc, chiar si rugaciuni.
eram deja sleit de puteri cand, hop un refugiu. zic, am ajuns deja la Berevoescu. ce tare sunt. ma apropii si... era ref. din Curmatura Bratilei abia... asa ca, da-i inainte!
inainte de ref. Berevoescu am gasit iar apa. era cam ora 2-3. din nou m-am revigorat, insa eram f obosit.... si mai aveam cam 6 ore pana la Plaiul Foii...
pe la Vf. Lerescu mai e un refugiu. nu sunt sigur ca asta e locatia, dar refugiul este :)
la un sfert de ora mai jos incepe coborasul prin padure, cu orientare f dificila din cauza ca exploatatorii forestieri au facut drumuri noi ca sa aiba acces cu tractoarele si au taiat inclusiv copacii pe care erau marcajele turistice!!! desi am coborat mai mult in alergare, orientarea m-a incetinit mult... trebuie mare atentie la coborasul spre Rudarita. eram cu un ochi dupa marcajul care disparea ca prin farmec si cu celalat ochi dupa urs care putea aparea ca prin farmec :)
in sfarsit am iesit din padure la drumul forestier. am mancat mure :). la ora 19 am fost la Rudarita. drumul pana la Plaiul Foii l-am facut fara frontala ptr ca luna lumina destul de bine.
la ora 2o:40 am ajuns la cabana Plaiul Foii. am facut un dus si m-am culcat. pe la 3 dimineata, a inceput un copil sa urle cat il tineau puterile si nu reusea maica-sa sa-l potoleasca deloc. eram deja treaz cand zarva mare in cabana. alergau unii pe acolo, strigau tare, bateau la toate usile. ma speriasem. am iesit sa vad ce e. incediu la o camera de la erajul 1! eu eram la mansarda. m-am alrmat. am iesit sa vad ce e. abia mergeam. etc, etc, etc. apoi cand m-am asigurat ca totul s-a terminat, m-am bagat din nou la somn
sambata dimineata a inceput sa ploua, exact cum se anuntase la meteo cu o sapt in urma. adica miercuri si joi soare, vineri nori, iar sambata nori si ploaie. asa a fost!
marti, 04 oct, am luat microbuzul de ora 02 Bucuresti - Sibiu
am zis ca dorm pe microbuz 5 ore. am atipit superficial vreo 2 ore...
miercuri 05 oct
la ora 7 eram pe jos la 2 km de intrarea in Turnu Rosu
apoi drumul pana la Manastirea Turnu Rosu
dupa urcusul devastator prin padure am ajuns in Chica Pietrelor
am trecut Suru cu Greu, abia am ajuns behaind la Lacul Avrig
am ajuns pe la ora 17 la Refugiul Scara, de unde mai sunt 5 ore jumate pana pe Vf. Negoiu
stiind ca se intuneca pe la 7 jumate, eram in mare dilema daca sa continui sau sa ma opresc la Scara...
am continuat, am ajuns pe Serbota in grafic. apoi Custura Saratii m-a incetinit f mult. este echipata compet cu lanturi si cabluri, dar mi s-a parut mai dificila decat anul trecut.
la ora 22 am ajuns pe Vf. Negoiu. epuizat si deshidratat. ramasesem fara apa ptr ca toate izvoarele pe care le stiam au secat din cauza secetei.
am zis sa cobor la Caltun pe Strunga Doamnei ptr ca era imprudent sa abordez Strunga Dracului in masura in care abia ma tineam pe picioare si ma clatinam de sete.
am coborat si, in jur de ora 11, am crezut ca am ajuns aproape de Caltun... unde negasind traseul pe banda rosie am inceput sa ma indoiesc ca este Lacul Caltun ce se vedea in vale... se vedea un fel de lac care stralucea de la luna, dar nu era deloc rotund..parca erau doua fire de apa...
asa ca am urcat un pic si am dat de un traseu pe banda albastra. am scos harta. era clar, banda albastra traverseaza Caldarea Berbecilor si ajunge pe Vf. Podeanu! nu mi-a folosit harta la nimic. ar fi trebuit sa citesc RT-uri cu zona.
am mai orbecait pe acolo si m-am intors inapoi aproape pe Vf. Negoiu si am coborat la ora 24 pe Strunga Dracului. unde pusese salvamontul un panou pe care scria: traseu interzis. atenie cad bolovani!
eram atat de epuizat, incat am vrut sa fac bivuac pe sub vreo stanca pe acolo prin Seuta Lespezi. dar imi era foarte sete. nevoia de a bea apa m-a motivat si am ajuns, dupa multe ezitari si momente de descurajare si un inceput de panica, am ajuns deci la 1 noaptea la Ref. Caltun. am baut apa direct din lac. pe intuneric orientarea este dificila. perceptia spatiului este distorsionata! in momentul cand m-am ratacit mi se parea ca sunt in cu totul alt loc, desi era lumina de la luna. se vedea totul destul de clar, insa nu se vedeau detaliile care conteaza. incepusem bine pe Strunga Doamnei insa gresala a fost ca in loc sa continui pe banda galbena (strunga doamnei) am luat-o aiurea pe o fatza cu iarba si grohotis (poate cadeam pe acolo!)
pe Vf. Negoiu si la Caltun era neobisnuit de cald. daca ar fi fost conditii meteo nefavorabile si vizibilitate redusa (cum sunt de obicei in Fagaras), faptul ca m-am ratacit cam 3 ore, m-ar fi costat f scump.
joi 06 oct
plecat pe la 9 sau 10 de la Caltun, unde am fost complet singur.
Laitel devastator ca de obicei :)
spre Balea uitasem ca sunt portiuni de traseu dificil. am subestimat bucata Caltun - Balea.
in Saua unde se urca spre poteca de acces la Balea speram sa gasesc apa. izvorul ala imens e secat complet!
toata creasta am stat cu moralul la pamant din cauza lipsei de apa.
am evitat sa cobor la Balea, asa ca am abordat creasta superba care da prin Ezerul Caprei direct la lacul Capra.
am riscat din nou si am baut apa direct din lac (am pus tinctura de propolis in apa ca sa o dezinfectez)
spre Ferastra Zmeilor speram sa gasesc apa (de unde luasem anul trecut!). orice izvor e secat complet. niciun firicel de apa amarat.
am trecut cu bine La 3 pasi de moarte, apoi urscusul devastator spre zona La Parul de Fier. apoi urcusul pe Mircii. coborasul de pe Vf. Mircii face genunchii praf.
la Lacul Podragu este refugiu nou, mare, spatios, cu curent electric. cred ca era cam ora 17 cand am ajuns aici.
am continuat spre Vistea, desi m-as fi oprit cu placere la Podragu.
bucata dintre Saua Podragului si Vistea este f lunga si grea. am subestimat-o complet. eu imi aminteam ca e scurta si usurica.
una din greselile pe care le-am facut a fost ca m-am bazat pe memorie. in loc sa citesc RT-uri, am abordat traseul din amintiri. total gresit.
la ora 8 fara 10 am ajuns pe Vf. Moldoveanu. un factor care m-a motivat enorm a fost cerul senin si vizibilitatea la infinit. chiar daca am ajuns noaptea pe Negoiu si respectiv pe Moldoveanu, faptul ca se vedeau luminile multor localitati, m-a incurajat enorm.
sa nu cititi versurile scrise pe Crucea de pe Moldoveanu ptr ca presupun o escarcare emotionala imensa care consuma si ultima picatura de energie. creasta dintre Vistea si Moldoveanu am facut-o dus-intors la frontala. epuizat, emotionat, cu lacrimi in suflet....
"Iar Carpații țepeni îngropați în nori
Își vuiau prin tunet gândurile lor."
MIhai eminescu.
repet, citirea acestor versuri pe Moldoveanu, te secatuieste de ultima picatura de energie psihica din cauza impactului emotional produs...
la Ref. Vistea am gasit 3 oameni de omenie. in sfarsit, oameni! erau profesionisti de televiziune. urcasera pe Valea Vistea mare cu camera de filmat profesionala din aia mare, trepied de vreo 3 kile, lavaliere, microfon, baterii, conserve, primus, tuica, etc, etc. a doua zi voiau sa filemeze nu stiu ce pe Moldoveanu si sa coboare la cab. Podragu. m-au omenit. mi-au dat se mananc conserva, mi-au dat tuica :). a doua zi mi-au dat 2 litri de apa!!! am luat doar un litru, stiind cat de valoroasa este apa in condtiile in care nu se mai gaseste decat f rar din cauza secetei. oameni extraordinari. unul din ei fusese salvamontist 11 ani de zile. anul asta avea cam 40 de ani si voia sa faca Aconcagua. zicea ca daca nici anul asta nu face aconcagua, nu o sa mai poata niciodata (din cauza varstei). zicea ca a facut si el Creasta Fagarasului acum vreo 10 ani. ma gandeam ca intr-adevar poate fi un traseu care se face o data in viata. imi pare rau ca nu le-am retinut numele sau televiziunea unde lucreaza...
vineri 07 oct
la 7 fara 20 am plecat de la Ref. Vistea. am subestimat Hartopul Ursului. presupune un urcus destul de intens.
portiunea care urmeaza este f lunga, dificila, amagitoare in sensul ca iti lasa impresia ca s-a terminat muntele. aiurea!
am ajuns in Fereastra Mare a Sambetei dupa ce traseul urca, coboara si serpuieste pe niste vai si varfuri imense. iarna cred ca este imposibil pe aici. si s-a facut frig. era bruma pe fetele neinsorite. toata creasta pana aici a fost neobisnuit de cald. ( la 6 dimineata erau cam 10 grade afara!) iar de aici am inceput sa behai de frig.
amagirea e ca la un moment dat, cam de pe Vf. Leaota asa, peisajul nu mai e alpin. se fac niste pasuni imense, line, in coborare vertiginoasa pana in Curmatura Zarnei, unde ai impresia ca se termina Fagarasul. fals!
pe la 11 jumate am ajuns la Ref. Zarna. de aici incepe urcusul imens prin Vf. Zarna pana pe Berevoescu. ramasesem fara apa din nou, iar ref Zarna este inconjurat de lacuri mici. insa apa nu pare potabila, asa ca am inceput urcusul pe Zarna fara energie, epuizat, dezhidratat, descurajat. cand, la un moment dat, dupa vreo ora de urcus, 3 izvoare la rand! am baut apa la discretie si asta m-a motivat enorm!
singuratatea ( pana la VIstea am intalnit vreo 5-6 oameni, de la Vistea inainte, nimeni. doar eu in tot muntele.), frica de animale, alergatul contra-cronometru, gandul ca s-a terminat apa, grija ptr. schimbarile meteo, durerile de muschi si cele articulare, greutatea rucsacului, imensitatea peisajului, etc genereaza stari psihice apasatoare. toate aceste stari psihice reprezinta o risipa de energie uimitoare, o apasare imensa care inevitabil incetineste ritmul, consuma resursele energetice, face totul sa fie mai greoi. Fagarasul necesita un psihic puternic si nu numai antrenament fizic. forma fizica scade enorm daca nu e sustinuta de ganduri pozitive si auto-incurajari permanente si, recunosc, chiar si rugaciuni.
eram deja sleit de puteri cand, hop un refugiu. zic, am ajuns deja la Berevoescu. ce tare sunt. ma apropii si... era ref. din Curmatura Bratilei abia... asa ca, da-i inainte!
inainte de ref. Berevoescu am gasit iar apa. era cam ora 2-3. din nou m-am revigorat, insa eram f obosit.... si mai aveam cam 6 ore pana la Plaiul Foii...
pe la Vf. Lerescu mai e un refugiu. nu sunt sigur ca asta e locatia, dar refugiul este :)
la un sfert de ora mai jos incepe coborasul prin padure, cu orientare f dificila din cauza ca exploatatorii forestieri au facut drumuri noi ca sa aiba acces cu tractoarele si au taiat inclusiv copacii pe care erau marcajele turistice!!! desi am coborat mai mult in alergare, orientarea m-a incetinit mult... trebuie mare atentie la coborasul spre Rudarita. eram cu un ochi dupa marcajul care disparea ca prin farmec si cu celalat ochi dupa urs care putea aparea ca prin farmec :)
in sfarsit am iesit din padure la drumul forestier. am mancat mure :). la ora 19 am fost la Rudarita. drumul pana la Plaiul Foii l-am facut fara frontala ptr ca luna lumina destul de bine.
la ora 2o:40 am ajuns la cabana Plaiul Foii. am facut un dus si m-am culcat. pe la 3 dimineata, a inceput un copil sa urle cat il tineau puterile si nu reusea maica-sa sa-l potoleasca deloc. eram deja treaz cand zarva mare in cabana. alergau unii pe acolo, strigau tare, bateau la toate usile. ma speriasem. am iesit sa vad ce e. incediu la o camera de la erajul 1! eu eram la mansarda. m-am alrmat. am iesit sa vad ce e. abia mergeam. etc, etc, etc. apoi cand m-am asigurat ca totul s-a terminat, m-am bagat din nou la somn
sambata dimineata a inceput sa ploua, exact cum se anuntase la meteo cu o sapt in urma. adica miercuri si joi soare, vineri nori, iar sambata nori si ploaie. asa a fost!
Tuesday, August 2, 2011
actul ratat
Concert Mariza, 11 nov.
Alaltaieri 09 nov m-am trezit pe la 2 dupa amiaza cu gandul ca mai e putin si la ora 8 incepe concertul cantaretei mele iubite, Mariza. Neavand bilet, m-am gandit sa merg pana la Sala Palatului ca sa intreb daca mai sunt bilete si, daca mai sunt, sa-mi iau unul si sa intru. Cand ma pregateam de plecare m-au sunat prietenii mei ca sa ne vedem. Le-am raspuns ca daca nu pot sa intru la concert, ne vedem, dar daca gasesc bilet, prefer concertul :) M-am dus, mi-am luat bilet si am intrebat la ce ora se poate intra. Ghiseista mi-a raspuns un pic mirata ca spectacolul incepe la 8 si ca se intra de pe la 7. I-am anuntat pe prietenii mei cu bucurie in glas ca pot sa intru la concert. Cum era 6 si 20, m-am dus pana la Sala Dalles unde stiam ca este Kiliprim ( de pe 10 pe 14 nov). Intru hotarat la Dalles si imi spune un nene ca: - E inchis, Kiliprim incepe maine! La care eu ii zic in gluma: - Oi fi gresit eu data.... Si, foarte nedumerit ( urmand logica mea infailibila) ii intreb: pai, daca incepe maine, inseamna ca tine numai 2 zile? ( la care angajatii Dalles au inceput sa socoteasca pe degete nedumeriti...)
Am mai facut cativa pasi, uitandu-ma la carti fara sa le vad si am realizat ca specatacolul este abia peste 2 zile ( momentul a-ha ) cand eu de fapt voi fi de serviciu.....Si ca sa ma conectez la un suport real, sa ma raportez la ceva exterior mintii mele ratacite, mi-am verificat data de pe telefon care afisa 9.11.2010. Eu, stiind de vreo luna ca Mariza va canta pe 11, cand am varificat inainte sa plec de acasa in ce data suntem , tot ce am vazut a fost acest 11.
Freud a denumit acest mecanism al mintii, act ratat. Eu am inteles cam asa. Cand omul isi doreste ceva foarte mult, dar logic si rational nu se poate infaptui, inconstientul, fara aportul volitional al persoanei, fabrica o actiune care sa realizeze totusi ceea ce isi doreste foarte mult subiectul.
Alaltaieri 09 nov m-am trezit pe la 2 dupa amiaza cu gandul ca mai e putin si la ora 8 incepe concertul cantaretei mele iubite, Mariza. Neavand bilet, m-am gandit sa merg pana la Sala Palatului ca sa intreb daca mai sunt bilete si, daca mai sunt, sa-mi iau unul si sa intru. Cand ma pregateam de plecare m-au sunat prietenii mei ca sa ne vedem. Le-am raspuns ca daca nu pot sa intru la concert, ne vedem, dar daca gasesc bilet, prefer concertul :) M-am dus, mi-am luat bilet si am intrebat la ce ora se poate intra. Ghiseista mi-a raspuns un pic mirata ca spectacolul incepe la 8 si ca se intra de pe la 7. I-am anuntat pe prietenii mei cu bucurie in glas ca pot sa intru la concert. Cum era 6 si 20, m-am dus pana la Sala Dalles unde stiam ca este Kiliprim ( de pe 10 pe 14 nov). Intru hotarat la Dalles si imi spune un nene ca: - E inchis, Kiliprim incepe maine! La care eu ii zic in gluma: - Oi fi gresit eu data.... Si, foarte nedumerit ( urmand logica mea infailibila) ii intreb: pai, daca incepe maine, inseamna ca tine numai 2 zile? ( la care angajatii Dalles au inceput sa socoteasca pe degete nedumeriti...)
Am mai facut cativa pasi, uitandu-ma la carti fara sa le vad si am realizat ca specatacolul este abia peste 2 zile ( momentul a-ha ) cand eu de fapt voi fi de serviciu.....Si ca sa ma conectez la un suport real, sa ma raportez la ceva exterior mintii mele ratacite, mi-am verificat data de pe telefon care afisa 9.11.2010. Eu, stiind de vreo luna ca Mariza va canta pe 11, cand am varificat inainte sa plec de acasa in ce data suntem , tot ce am vazut a fost acest 11.
Freud a denumit acest mecanism al mintii, act ratat. Eu am inteles cam asa. Cand omul isi doreste ceva foarte mult, dar logic si rational nu se poate infaptui, inconstientul, fara aportul volitional al persoanei, fabrica o actiune care sa realizeze totusi ceea ce isi doreste foarte mult subiectul.
Subscribe to:
Posts (Atom)